Tăvălugul uitării şi al indolenţei ne fac să fim din ce în ce mai săraci, din punct de vedere spiritual, neglijând memoria unor valori locale care, prin contribuţia lor mai mică sau mai mare, au făcut ca urbea noastră să fie cunoscută şi apreciată. Una dintre acestea este poetul şi publicistul Lucian Nicu.
Lucian Nicu s-a născut la 1 septembrie 1926 în Radu Negru – jud. Călăraşi. Pe când avea trei ani părinţii săi se stabilesc în Călăraşi, unde viitorul poet şi publicist îşi va petrece copilăria şi adolescenţa. Aici urmează cursul primar iar în 1937 devine elev al liceului comercial. Modest şi silitor se detaşa prin măsura oricărui lucru pe care îl făcea, radiind o mare doză de maturitate. Licean fiind, debutează cu versuri în presa locală obligând atenţia mai multor intelectuali de marcă din Călăraşi. După absolvirea liceului urmează cursurile Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti, iar după absolvire revine la Călăraşi angajându-se în sistemul bancar. În 1947 îşi face debutul literar cu volumul de versuri „Frânturi de suflet” şi-n a cărei prefaţă profesorul I. Mircescu face aprecieri elogioase, văzând în autor un mare talent, fapt demonstrat mai târziu. Nu peste mult timp, la sfatul medicilor s-a mutat la Curtea de Argeş zonă prielnică pentru sănătatea sa, aici angajându-se ca inspector bancar.
În decursul timpului a publicat în gazetele „Orizont”, „Munca”, „Forestierul”, „Tribuna Ialomiţei” şi „Civica”, iar mai târziu a colaborat la revistele „Argeş”, „Clubul”, „Arcadia” şi „Mioriţa”. A scris poezii şi epigrame, versurile sale având o tentă profund umană, iar epigramele ascundeau o fire veselă, cu un dezvoltat umor. Împreună cu scriitorii argeşeni, a scos mai multe volume de grup, printre care amintim: „Cu aripile deschise”, „Glasuri”, „Cercuri de foc”, „Lumina vârstei noastre”, „Ţară de şoimi” etc.
Avea pregătit în manuscris volumul de poezii „Laudă luminii” care însă nu a mai apărut.
Lucian Nicu a trecut în nefiinţă la Curtea de Argeş la 13 februarie 1980. De atunci numele său a apărut ăn lucrarea avocatului Marin Giurcă „Portrete călărăşene” şi în cea semnată de prof. Ilie – Ştefan Rădulescu şi Constantin Tudor „Călăraşii în literatura română”.
Am căutat zadarnic poeziile sale, dar nu am găsit nimic, exceptând poezia „Cuib ars de dorul lăstunilor” dedicată lui Marin Giurcă şi fişa de autor existentă la Biblioteca Judeţeană „Al. Odobescu” din Călăraşi.
Constantin Mitulescu
Comentariile sunt inchise.