Codruț Constantinescu, un istoric, încă tânăr, se impune atenției cititorilor pasionați de istorie, cu o carte care, prin titlul ei, Viața și Moartea în Gulag, am certitudinea, generează insomnii în conștiința și psihologia foștilor lideri comuniști, câți vor mai fi în viață, și, nu mai puțin, în conștiința și psihologia celor vii, care sunt obligați să-și asume responsabilitatea pentru crimele făptuite cu program, de utopia comunistă. Amintesc în acest sens gestul lui Liviu Dragnea care, ajuns la conducerea P.S.D., a avut curajul să exprime scuze și, am subînțeles, iertare pentru abuzurile și crimele din responsabilitatea P.C.R.
Demersul liderului pesedist nu trebuie trecut cu vederea, cu atât mai mult cu cât exprimarea lui se realiza și în fața lui, nimeni altul, decât Ion Iliescu, responsabil și de nelegiuirile săvârșite și după căderea comunismului.
Revenind la autorul cărții, o spunem din capul locului, că, prin ceea ce a realizat până acum, ni se înfățișează ca un nume de mare relevanță în inițiativa de recuperare a memoriei comunismului. Viața și Moartea în Gulag este a opta lucrare temeinică de istorie a autorului. L-am cunoscut citindu-i textele publicate în Dilema Veche, Revista 22, Observator Cultural și Memoria. Cum lecturile mele nu sunt preponderent din domeniul istoriei, o parte din cărțile lui Codruț Constantinescu au rămas necitite. M-a interesat volumul Mirajul utopiei, apărut în 2013, pentru a-mi contura o imgine globală despre modul cum s-a resimțit utopia comunistă în existența oamenilor. Precizarea autorului că ultima sa carte, este de fapt o continuare a volumului Mirajul utopiei, m-a provocat la lectură.
Înainte de a vorbi despre conținutul cărții, facem observația că aceasta este rezultatul unui mare volum de muncă. Autorul a valorificat o bibliografie impresionantă, atât din lucrările de istorie românești cât și din cele din alte limbi. Statistic vorbind, menționăm 86 de surse bibliografice pe care autorul le-a prezentat astfel: 35 lucrări de Memorii, mărturii despre Gulag, 9 lucrări referitoare la istoria Gulagului, 18 lucrări generale despre Istoria comunismului, 19 Articole și 5 Surse electronice. Această bibliografie se regăsește citată în josul paginilor cărții de 770 ori.
Întemeiată pe această bibliografie Viața și moartea în Gulag nu este totuși o lucrare exhaustivă despre memoria subumană și criminală a comunismului. O recunoște și autorul când afirma că lucrarea „cuprinde decât o mică parte din mărturiile lăsate de supraviețuitorii Gulagului”.
Am stăruit asupra acestei informații pentru a convinge cititorul că ne aflăm în fața unei cărți document, a cărei lectură poate schimba radical atât gândirea cât și comportamentul nostalgicilor comunismului.
Textul inaugural al cărții, intitulat Argument, configurează realitatea istorică care a generat Gulagul, posibilitatea discuției paralele a Gulagului comunist și a fascismului, dubla imagine a comunismului, cea propagandistică, de „vitrine colorate, umplute cu multe iluzii” și cea de univers concentrațional, în care omul era dislocat din propria biografie și existența, pentru a lucra, cu voia sau fără voia lui, la realizatea visului de aur al omenirii.
Să reținem și ideea pe care o evidențiază autorul, aceea ca Gulagul românesc nu este altceva decât o copie a celui sovietic, îmbogățit, dacă ne putem exprima astfel, și cu soluții originale, de n-ar fi să reamintim decât de experimentul Pitești. În finalul din Argument ne întâmpină o idee pentru care omul s-a bătut milenii, veșnica sa aspirație că „libertatea, viața vor învinge robia”.
Capitolul O scurtă istorie a Gulagului este de interes educativ pentru toți cititorii. Vor afla astfel că Gulagul ca instituție represivă, invenția comunismului sovietic s-a manifestat că un produs ideologic de succes pentru a fi exportat dacă nu în lumea întreagă cu siguranță în țările satelite ale colosului cu picioare de lut. Autorul formulează și un avertisment în atenția celor care fac politica dar, mai ales în atenția celor care suportă consecințele politicii. În masura în care politica implică ideea de propagandă, și o implică, există pericolul ca puterea propagandei politice să ducă la modificarea, poate chiar denaturarea percepției realitații. Eliberați de comunism, să sperăm că așa este, democrația rămâne mediul politic în care nu mai trebuie să inventăm realitați fictive. Adică să revenim din utopie cu picioarele pe pământ, în cadrele corectitudinii sau necorectitudinii politice, dar oricum, în cadrele democrației.
Lecturând capitolul al carui titlu l-am evocat mai sus, cititorul este ajutat să-și formeze o imagine generală despre Gulag, să cunoască politica deportărilor în masă, încarcerarea celor care exprimau critici la adresa comunismului, și nu mai puțin, modul de exploatare sclavagist a acestora, întelegând astfel că Gulagul a fost un sistem organizat de dezumanizare a omului și, în final, un sistem de exterminare.
Cea mai mare parte a cărții este dedicată evocării destinelor celor care au trăit experiența Gulagului, au supraviețuit și au depus mărturie despre această abominabilă manifestare politică a secolului trecut. Din respect pentru atitudinea lor evocăm câteva nume : rușii Alexandr Soljenitin, Varlam Salamov, Dimitri Vitkovski, americanul John Noble, polonezii Gustav Herling și Ianusz Bardach, ofițerii români Radu Marculescu, Aurel State și Aurel Gulan. Un alt capitol se intitulează Condiția femeii în Gulag, fiind evocate Elena Glinka, Hava Volovici, Evghenia Ghinsburg, Olga Cunescu, Ana Nandris-Culda și să n-o uitam pe Lena Constante. Tot în condiții de Gulag au fost plasați și prizonierii de război de diverse nationalități, germani, finlandezi, spanioli, maghiari, japonezi, italieni și nu mai puțin români.
Interesante și instructive sunt și comentariile pe care le face autorul în legatură cu receptarea Gulagului aducând în discuție cazurile inginerului sovietic Viktor Kravcenko, sciitorul francez de origine evreiască David Rousset și scriitorul rus Alexandr Soljenitin, avertizând asupra ideii de resuscitare a utopiei comuniste.
Cartea oferă cititorului și posibilitatea de a-și forma o imagine globală despre crimele efective făptuite în sistemul Gulagului comunist. Nu se cunoaște cu certitudine o cifră exactă dar estimările, întemeiate pe documente, se ridică la o cifra înspăimântătoare : 20 milioane de suflete.
Cometariul nostru de până aici ne susține aprecierea că aceată carte document, dedicată Gulagului comunist face un gest necesar de demascare și incriminare a ceea ce a însemnat în rău comunismul. Dedicată amintirii „tuturor victimelor regimurilor comuniste”, cartea este și un omagiu de cinstire a memoriei acestora.
Cartea lui Codruț Constantinescu are meritul că informația istorică relevată nu rămâne rece, ci este încalzită de talentul de scriitor al autorului. Multe pagini au valențe literar artistice și acest fapt sporește valoarea cărții.
În finalul lecturii acestei cărți și în încheierea comentariului nostru subscriem și noi opiniei istoricului scriitor: „comunismului nu ar mai trebui să i se ofere vreo șansă în viitor, diversele încercari de resuscitare fiind de-a dreptul indecente, lipsite de moralitate, fără niciun fundament real”.
Să-l felicităm pe Codruț Constantinescu pentru această carte care demască, acuză și omagiază.
Prof. Victor GAIDAMUT
Comentariile sunt inchise.