Stimați călărășeni,
Sărbătorim astăzi, împreună, Ziua Imnului Naţional. Vom putea reflecta astfel, măcar pentru câteva minute, la destinul acestui cântec patriotic, la mesajul puternic şi tulburător al versurilor lui Andrei Mureşanu, împletite cu muzica atribuită lui Anton Pann.
Imnul Național este unul dintre acele elemente identitare fără de care nu ne putem imagina România. Totuși, lucrurile nu au stat astfel dintotdeauna. Primul imn național românesc apare abia în anul 1866, iar cea dintâi mențiune a imnului, ca simbol oficial de stat, alături de drapel și de stemă, o regăsim în textul constituțional publicat un secol mai târziu. Cu toate acestea, relativ recent s-a vehiculat ideea că ”Deșteaptă-te, române!” ar fi învechit. Acela ce are curiozitatea de a lectura versurile imnului național francez, britanic, olandez sau chiar american va constata că, măcar prin comparație, al nostru este foarte tânăr.
Referindu-ne la mesaj, constatăm că Imnul Naţional ne vorbește despre demnitate, spirit de sacrificiu, identitate naţională şi libertate. Cei care consideră că în zilele noastre acest apel este anacronic ar trebui să înțeleagă că nu e vorba doar despre idealuri deja atinse, ci despre principii pe care trebuie să le respectăm permanent şi să le transformăm în repere de viitor.
”Deşteaptă-te, române!” este un apel la acțiune împotriva amneziei sociale, ce se instalează pe fondul tendințe așa-zis moderne, de ”demitizare” a valorilor naționale. Iată de ce vom avea întotdeauna nevoie de inspirația tinerilor paşoptişti ce ne-au dăruit imnul naţional, de credința soldaților care l-au intonat pe front, dar şi de solidaritatea generației care a înfruntat cu acest cântec opresiunea unei dictaturi.
Deșteaptă-te, române!…
G e o r g e I A C O B,
P R E F E C T
Comentariile sunt inchise.