Recuperarea memoriei istorice

Media 7:41 pm - 23 ianuarie, 2020 0

Urmare generozității lui Codruț Constantinescu, am primit cu bucurie cartea lui intitulată “Din mărturiile unor contemporani la făurirea României Mari”. Pentru cititorii pasionați de istorie se cuvine să le spun câteva cuvinte despre autorul cărții. Codruț Constantinescu este licențiat în istorie, cu specializarea în istorie universală contemporană. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității din Bucuresti în anul 2000. A urmat studii în Danemarca și Elveția. L-am citit în revista Memoria, ca apoi să constat o substanțială colaborare la revistele importante, Orizont, Suplimentul de cultură, Revista 22, Observator cultural, Historia și altele. O evidență a contribuțiilor sale consemnează peste 500 studii și articole. Competențele în istorie sunt bine armonizate cu cele de scriitor. A publicat pâna acum mai multe carți, dintre care amintim : Enervări sau despre bucuria de a trăi în Romania ( 2003 ), Mirajul utopiei, Călătoriile în URSS, între control și propagandă ( 2013 ), Viața și moartea în Gulag ( 2015 ),Studii irlandeze (2016), Epistolar genovez ( 2016) ,Pe urmele celților, Peripeții și istorii irlandeze și scotiene ( 2017 ). Contribuții semnificative are și în presa electronică. Nu am spus tot despre ce face Codruț Constantinescu, dar ceea ce am spus justifică pe deplin calificativul de impresionant.

Recuperarea memoriei istoriei naționale în dimensiunea ei uman-traită, se concretizeaz în cartea al cărui titlu l-am amintit în debutul comentariului. Codruț Constantinescu reunește în acest volum recenziile publicate în reviste despre memoriile personalităților implicate, direct în desfașurarea Primului Război Mondial și făurirea Romaniei Mari sau, după propria-i exprimare, “o carte care adună drame și detalii care, cititorului tânar de azi, pot părea ca provenind direct din jocurile video sau din filmele s.f.”. Autorul propune un Cuvânt inainte în care exprimă puncte de vedere critice în legatură cu sarbătorirea Centenarului Marii Uniri “care nu a găsit țara noastră în cea mai buna condiție”, pentru simplul motiv că “multe alte evenimente politice fierbinți au stricat în mare măsură, procesul de aducere amintere”. Ceea ce-l nemulțumeste pe Codruț Constantinescu este faptul că Centenarul Marii Uniri “ne-a regăsit mai divizați ca niciodată după admiterea Romaniei în Uniunea Europeană”. Sublinind că “nu este deloc confortabil să aduci mereu în discuție exemplul unor oameni care și-au dat viața pe front, în spitale sau acasă, murind de boli și foame” lasă să se înțeleagă că în “dulapul” recuperării memoriei istoriei se mai află încă “schelete” neevaluate și neasumate, astfel încât, “efortul public, oficial, de multe ori searbăd și patriotard, merită remarcat”. Este de prisos să mai observăm că ironia implicată în acest citat este pe deplin transparentă.

Distingând între istoria vie, trăită și marturisită în memorii și mai multe istorii interpretate, Codruț Constantinescu exprimă convingerea că, prin cunoașterea celei dintâi, cititorul are de tras învățăminte. Astfel că “dacă am conștientiza amploarea sacrificiilor acestor oameni, care și-au descris experiențele, poate am avea mai mare grijă față de ceea ce am moștenit și am depune eforturi mai susținute pentru a lăsa în urma noastră o țară dezvoltată”.
​Prezentarea memoriilor începe cu volumul istoricului American Glean E. Tory, România în Primul Război Mondial, tradus în română în 2014. De ce tocmai cu acest volum ? Pentru a înțelege că făurirea Marii Uniri de la 1918 nu poate fi înțeleasă decât raportându-ne la tragedia generată de Primul Război Mondial, cât și la contextual istoric internațional.

Recenziile evocatoare a memoriilor sunt grupate în câteva capitole, evident, cu intenția de a veni în sprijinul cititorului. Cei interesați pot afla informații ale unor Civili români îndurând regimul de ocupație, Memorii ale unor militari români, informații referitoare la Aventurile Parlamentului în Rusia, memorii ale unor Scriitori români pe fronturile Primului Război Mondial, memorii ale unor Străini contemporani la realizarea Marii Uniri. Sunt inventariate în aceste capitole recenziile memoriilor unor actori ai istoriei, implicați direct în Marele Eveniment.

Evocarea cel puțin parțială a numelor lor în acest comentariu, vreau să fie înțeleasă ca un gest de omagiu, recunoștință și compasiune pentru implicarea lor. Să nu-i uităm pe Vasile Cancicov, avocat și om politic, Constantin Bacalbașa ziarist, Anella Robănescu scriitor, maiorul Ion Caracaș, militarul de cariera George Garoescu, scriitorul Grigore Romalo, scriitorul Henri Stahl, combatantul Mihail Vogătescu, parlamentarul Grigore Procopiu, scriitorul George Topârceanu, dramaturgul Victor Ion Popa, scriitorul Gib Mihăescu, Grigore Bratianu, fiul premierului de atunci Ionel Bratianu, general Berthelot, ofițerul Marcel Fontaine și nu numai.

Editarea memoriilor a multora dintre cei implicați în realizarea Marii Uniri, ca și recenziile acestora este, în viziunea lui Codruț Constantinescu, ca și a noastră, expresia unui demers de profund umanism, în care sentimentul de recunoștință și omagiere a implicării lor patriotice este menit să ne sporească conștiința identității noastre naționale. Să spunem în final, cu admirație, că această inițiativă nu este deloc minoră.

Victor GAIDAMUT

Lasă răspuns »