În colecţia „Români uitaţi”, Editura MJM din Craiova a reeditat la finele anului 2007 una din lucrările capitale a lui Theodor Capidan – „Meglenoromânii”. Anterior acestei apariţii, fundaţia „Scrisul românesc” din Craiova s-a ocupat și de reeditarea altor lucrări elaborate de acelaşi autor: „Aromâni”, ”Fârşeroţii” şi „Limbă şi cultură”. Lucrarea „Meglenoromânii” a apărut pentru prima oară la Cluj – în 1921 şi cuprindea trei volume: prima carte „Meglenoromânii Istoria şi graiul lor”; cartea a doua „Literatură populară meglenoromână” şi cartea a treia „Dicţionarul etimologic meglenoromân”. Aşa cum arată prof.dr. Victor Crăciun, în prefaţa cărţii „Theodor Capidan este primul lingvist care a analizat în întregime romanitatea sud dunăreană în ramurile păstrate până la el, cele două dialecte macedoromân şi meglenoromân. Concluzia sa fiind „ am ajuns la convingerea că meglenoromânii ţin de grupul de români din sudul Dunării din care au ieşit aromânii” . Theodor Capidan, născut la 15 aprilie 1879 şi fost profesor şi director la Şcoala Superioară de Comerţ din Salonic între anii 1909-1919, este, fără îndoială unul din cei mai înrudiţi cărturari din cultura noastră provenit din rândul aromânilor. Lingvist, istoric memorialist, şef de şcoală filologică, etno-folclorist, profesorul a ridicat pe cele mai înalte culmi, cercetarea spaţiului romanităţii sud-dunărene, meritele sale incontestabile aşezându-l între membrii Academiei Române. În volumul 1 – „Meglenoromânii-Istoria şi graiul lor” autorul începe prin a prezenta zona geografică acestora şi anume la nordul golfului Salonic, locuitorii fiind cunoscuţi şi sub denumirea de românii din Meglen. Ei sunt singurii din marea tulpină a românismului balcano-carpatic care şi-au pierdut numele lor de neam fiind siliţi de împrejurări să-şi părăsească legea strămoşească îmbrăţişând islamismul, devenind astfel singurii reprezentanţi ai cultului lui Mahomed, nu numai dintre români dar dintre popoarele de rasă latină. Este descrisă cu lux de amănunte întreaga zonă. Satele (Sân-Toader, Oşani, Codrul Negru, Bolovan , Răsădişii, Cişmea-albă, Birăslău, Huma, Cătuneşti, Cupa, Livada etc) şi locuitorii credinţa, viaţa de familie, obiceiurile, toate în evoluţia lor. Graiul megleniţilor este unul ce a aparţinut populaţiei ce a făcut parte din regiunea ocupată de românii sudici, nevoiţi să se retragă datorită evenimentelor ce au avut loc de a lungul istoriei, el fiind influenţat de noii veniţi care s-au aşezat pe spaţiile în care ei existau deja. În acest subcapitol este explicat pe larg cu numeroase exemple din fonetica şi morfologia limbii, sintaxa şi formarea cuvintelor. Cel de-al doilea volum – „Literatura populară la meglenoromâni” cuprinde întregul material cules de autor în timpul călătoriilor făcute în comunele româneşti din ţinutul Meglen. Acest volum cuprinde: 17 cântece, 94 de basme, 100 ghicitori şi 1000 de proverbe şi zicători. Ele au fost culese începând cu prima sa călătorie în scop de cercetare făcută în Meglen în 1909 când însoţeşte pe revizorul şcolar din circumscripţia Salonicului, G. Cionga şi pe secretarul inspectoratului şcolilor româneşti din întreaga peninsulă balcanică, l.Bura. Ei mergeau în comunele din Meglen pentru a aplana unele mici neînţelegeri dintre eforii şi membrii comunităţilor. După 1910, grecii au folosit mijloace neînchipuit de barbare (asasinate în masă, în special asupra copiilor) pentru a forţa pe românii naţionalişti să renunţe la cauza românească. A fost exclusă limba română din şcolile comunale, au colonizat satele româneşti cu grecii asiatici, fapt pentru care mulţi megleni au emigrat în Asia Mică, în alte ţări balcanice. În Cadrilaterdar dar şi în Ţară, în primul val venind 349 de familii megleno române şi 130 familiii aromâne. Volumul trei intitulat „Dicţionar meglenoromân” cuprinde cuvinte din dialectul meglenit stabilite din cercetările întreprinse dar şi din alte materiale documentare riguros întocmite recunoscute ca valori incontestabile. Exemplificăm câteva cuvinte din dicţionar, cuvinte pe care le folosim şi astăzi: ac. acru, aflu, automobil, alb, altar, babă, balcon, baltă, baracă, cad, catifea, codană, codru, cale dalac, dar, dascăl, deal, dorm, ieftin, fac, falcă etc. Această monumentală lucrare, cu cele trei volume ale sale avut la bază, aşa după cum am arătat documentarea autorului la faţa locului dar şi prin cercetarea dovezilor aduse de înaintaşi: Apostol Mărgărit, Mihai Adam Hodi, Dimilrie Athanasecu, Dimitrie Bolintineanu, Ion Caragiani, Bagov Andrei, Ion Maiorescu, Delametra Iancu, Pericle şi Tache Papahagi şi atâţia alţii la care se adaugă cercetările specialiştilor în domeniu din veacul al XIX lea ce este socotit secolul redescoperirii romanităţii ca: I. G. Von Hohn, C. Jirecek, M.E. Picot, N.Papilian în frunte cu Gustav Weigant. Este ciudat că după ce s-au aşezat ideile istorice, în urma despuierii surselor arhetipale, istorice, lingvistice de un număr impresionant de specialişti de talie universală să apară dintr-o dată separatişti care, fără nicio bază documentară recunoscută să reîmpartă această lume a romanităţii balcanice. Faţă de acesta situaţie însăşi Academia Română, cel mai înalt for al romanităţii a dat o ripostă extrem de dură şi hotărâtă. Valoroasa lucrare, „Meglenoromânii”, ar trebui să fie citită în special de acei care încă îşi pun întrebări şi nu au răspunsuri (ori sunt confuze), referitoare la adevărata istorie a românilor pentru a afla ceea ce nu se ştie, şi a diseca cu mult discernământ realitatea actuală şi a deduce cine se află în spatele unor diversiuni cu nuanţă etnică.
Constantin MITULESCU
Comentariile sunt inchise.