Pe raftul bibliotecii – Florin Grigoriu – ”Drumuri”

Media 10:02 am - 25 septembrie, 2019 0

Recent la Editura ”Amanda” din București a ieșit de sub tipar un nouă carte a poetului-inginer Florin Grigoriu intitulată ”Drumuri” volum de proză scurtă care se alătură altora de poezie, proză și critică literară.

Volumul de față este o ”antologie de proză realistă, epistoliere, reportaje și publicistică” ce cuprind și ”istorisiri din lumea în care trăim”.

”Drumuri”-le lui Florin Grigoriu sunt drumuri făcute prin satele și orașele țării, prin străinătate, sunt drumuri prin istoria și tradițiile noastre, sunt drumuri care duc spre oameni.

Textele sunt interesante prin volumul de informații pe care ni-l oferă dar și prin mesajele care se desprind din ele, autorul fiind adept al adevărului, al iubirii de neam și țară. De o frumusețe rară, în acest sens, sunt cele intitulate: ”O petrecere la Părintele Ștefan”, ”Cuvântul unui fost elev în cartea ficei învățăturilor lui”, ”Cuvânt de prieten”, ”Despre cei zece olari din satul meu”, ”O vizită, la două zile după Crăciun” și altele.

Cititorul va sesiza și latura umoristică a autorului, un umor fin dar destul de tăios, ori cea critică la adresa unor persoane sau instituții. La acest capitol pot fi încadrate cele intitulate ”Un neobrăzat”, ”Cenaclul-Lumina Europeană”, ”Avem o problemă”, ”Pe vremea când Matei Vișnec mergea pe jos la școală” (text cu referire direct la oamenii din jud. Călărași), ”Consultație la Doamna Doctor”, ”Dau 110 lei”, ”Am călătorit cu Marin Sorescu” și multe altele. Cititorul va întâlni punctual și ”fraze” de tot… râsul așa cum ar fi o ”Mică publicitate” în care autorul precizează: ”Vând la preț redus sfoară de legat metafore”.

Citind cartea, putem deduce că totuși autorul rămâne un romantic, amintindu-și cu nostalgie trăiri din anii copilăriei petrecuți cu prietenii în frumoasele împrejurimi ale Tansei, localitatea sa natală dar și din anii de mai târziu.

Este o carte frumoasă, care inspiră la aducerea de amintiri, la curaj și speranță și la demnitatea de a fi român.

Constantin MITULESCU

Lasă răspuns »