La editura Corint a apărut recent o carte realizată de Liliana Corobca, în parteneriat dialogal, dacă mi se permite exprimarea, cu Radu Negrescu Șuțu, intitulată Iluzia cristalizării. Comunism, exil destine.
Despre Liliana Corobca, absolventă a Facultății de Litere a Universității de Stat din Republica Moldova, cu Doctorat în litere la Universitatea din București, se știe că are preocupări literare, cărțile sale fiind bine primite de critica literară. Calitatea de cercetător la Institutul de Investigație a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, (IICCMER), este onorată până în prezent cu mai multe lucrări de referință, pentru cunoașterea în profunzime și în detaliu, a memoriei comunismului. Pentru cei interesați amintesc studiile: Controlul cărții, Cenzura literaturii în regimul comunist din România, Poezia românească din exil, Instituția cenzurii comuniste în România, Panorama comunismului din Moldova sovietică. Merită semnalat faptul că, pentru studiul instituția cenzurii comuniste în România, Fundația Culturală Magazin istoric i-a acordat premiul “Dimitrie Oncial”.
Volumul Iluzia cristalizării. Comunism, exil, destine a apărut cu sprijinul IICCMER care ține să precizeze: “conținutul volumului nu reprezintă obligatoriu poziția oficială a institutului”. Cititorii vor înțelege din acest citat că evaluarea comunismului se regăsește în mai multe viziuni de interpretare.
Despre Radu Negrescu Șuțu, mai vârstnicul partener de dialog al Lilianei Corobca, facem precizarea că, plecat în exil în 1977, reapare în cultura și literatura română cu mai multe cărți, nu lipsite de interes, după 1989. Grijulie pentru informarea cititorilor Liliana Corobca schițează arborele genealogic al lui Radu Negrescu Șuțu, cât și preocupările sale culturale și literare.
Se dialoghează cu un fiu de prințesă, născut în familia colonelului Aurel Mihai Negrescu și a principesei Georgeta Rudolf Șuțu, strănepoata domnitorului Alexandru Nicolae Șuțu.
Înainte de prima întrebare, se mai fac și alte precizări semnificative, care pot fi de folos cititorilor. Mă opresc la mărturisirea Lilianei Corobca: ”Am lucrat la această carte ca la un roman scris la patru mâini, iar titlul cărții vine de la un scriitor francez, (Stendhal), care ne prezintă teoria cristalizării”, oferind și citatul ilustrativ.
Cred că mulți cititori se vor întreba dacă prima parte a titlului cărții, sintagma iluzia cristalizării, este relevantă pentru conținutul cărții. Subtitlul sau partea a doua a titlului, Comunism, exil, destine este pe deplin sugestiv pentru conținutul dialogului dintre Liliana Corobca și Radu Negrescu Șuțu. Dacă inițiatoarea dialogului din care s-a născut cartea, a dorit să inducă ideea că am lectura un roman, cum sugerează citatul de mai sus, ce sens am mai putea intui acestei precizări: “Cartea de față nu este un roman”. Trecând peste dilema titlului, spunem din capul locului că această carte se citește cu interes. Deși s-au mai scris multe cărți despre comunism, memoria integrală a comunismului nu este pe deplin relevată pentru a putea fi evaluată în chip adecvat.
Conținutul cărții este organizat în cinci părți, fiecare parte având un titlu semnificativ și adecvat. Prima parte aduce în prim-plan Copilăria unui fiu de prințesă. Partea a doua, La răscruce. Anul 1977, a treia, Un copac în exil, a patra, Cărți de aur și alte cărți și a cincea Noțiunea de prezent.
Multe evenimente s-ar cuveni evocate în acest text, dar ne-am lungi peste măsură.
După lectura cărții cititorul va avea o imagine de ansamblu a destinului dramatic al fiului de prințesă, Radu Negrescu Șuțu, și implicit a generației sale care nu a consimțit să accepte și să aplaude comunismul.
Evocarea dizidenței acestei generații, care a culminat cu “anul cutremurului oamenilor”, cum a fost numit Anul Goma, s-a finalizat cu detenție și exil. Multe nume de dezidenți și exilați le cunosc acum pentru întâia oară prin lectura cărții, în care văd un sincer și binemeritat omagiu, exprimat fără nicio reținere. Personajul principal al cărții rămâne însă fiul prințesei, Radu Negrescu Șuțu, personalitate complexă și relevantă cultural-artistic.
Prin tot ce a realizat în exil și după revenirea acasă, fiul prințesei este o prezență relevantă în peisajul cultural-artistic postcomunist.
Iluzia cristalizării începe ca o carte-interviu, cu un intervievator și un intervievat. Liliana Corobca știe să pună întrebări iar Radu Negrescu Șuțu oferă răspunsuri în deplină cunoștință de cauză, adecvate la realitatea istorică și cu viziune limpede. Cartea se metamorfozează într-o carte-dialog, pe varii probleme, care este altceva decât o carte-interviu. Dialogul are aspecte colocviale și de cozerie cu umor.
Temele dialogului sunt multiple, de la “viața cotidiană în regimul comunist, soarta aristocrației din aceasta perioadă, copilăria în comunism, Cartea 1977, exilul cu formele sale multiple, activitatea politică și culturală în exil, personalități ale exilului românesc, viața religioasă și biserica românească în Franța, exilul ca temă literară, trădători versus eroi anticomuniști, decepții, deziluzii, stânga franceză și “desțărații” noștri, post exil, post-comunism, reminiscențe totalitare astăzi”.
Printre temele discutate în cadrul dialogului apare și Biserica. Cred că pe mulți cititori i-ar interesa punctul de vedere al lui Radu Negrescu Șuțu despre “Sovrom – Patriarhia românească”.
Pe mine lectura cărții m-a convins, dacă mai era nevoie, că istoria este expresia jocului de interese la nivelul elitei politice. Această idee se confirmă și în dialogul pe “noțiunea de prezent” sau istoria de zi cu zi. Ne consolăm cu ideea că ne integrăm în Uniunea Europeană dar ne lăsăm conduși de un Meleșcanu și de elita secundă a nomenclaturii comuniste. Ieșirea din universul iluziilor pierdute, după Revoluția, era să zic “deranjul” din 1989, în contextul democrației noastre originale, instituționalizată de Ion Iliescu și de nomenclatura secundă, se poate realiza și prin lectura conștientă, lucidă și cu discernământ a acestei admirabile cărți.
Victor GAIDAMUT
Comentariile sunt inchise.