Între 15 şi 17 mai a.c. la Călăraşi a avut loc Concursul Naţional de Ştiinţă şi Tehnică „Florin Vasilescu”. Florin Vasilescu s-a născut în Călăraşi la 15 aprilie 1897, fiind fiul profesorului de limba română Constantin Vasilescu. A urmat şcoala primară la Buzău, cursul inferior de liceu la Unirea din Focşani iar cursul superior la Liceul Petru şi Pavel din Ploieşti. În 1915 intră la Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti unde îl are coleg pe Dan Barbilian (viitorul mare matematician şi poet Ion Barbu). Ca licean, apoi ca student a colaborat la Gazeta matematică unde a fost remarcat. A participat la primul război mondial ca sublocotenent într-o companie de aerostaţie. În 1918 îşi ia licenţa în matematică la Universitatea din Iaşi, activând pentru scurt timp aici ca asistent al profesoarei Vera Myller. Pentru a-şi pregăti teza de doctorat în matematici îl găsim la Sorbona. Între timp, obţine o bursă şi trece pe la universităţile germane pentru a studia noutatile din creaţia matematică. Din Germania pleacă în Elveţia studiind opera lui Euler. Se reîntoarce la Paris, alegând pentru doctorat una din cele mai interesante şi moderne noutăţi matematice pentru acel timp: funcţiile multiforme variabile reale. În 1925 realizează la Societatea de Matematici a Franţei două comunicări interesante pe această temă. Teza de doctorat o susţine la 28 mai 1925.
După susţinerea doctoratului se întoarce în România unde este numit asistent al profesorului Ermil A. Pangrati la Catedra de Geometrie descriptivă a Facultăţii de Ştiinţă de la Universitatea Bucureşti. La 1 octombrie 1926 îşi dă demisia, obţinând o nouă bursă de studii la Paris şi apoi alta la Harvard. De aici pleacă la Pice Institute de Huston, Texas în funcţia de conferenţiar, predând un curs studenţilor ce se pregătesc pentru doctorat. În 1930 se reîntoarce în ţară fiind numit profesor titular de geometrie superioară şi diferenţială la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Cernăuţi.
Deoarece nu a primit Catedra de Teoria Funcţiilor de la Universitatea Bucureşti, în 1932, pleacă la Paris, fiind influenţat şi de soţia sa de origine franceză.
Devine conferenţiar la Universitatea din Montpelier iar la 1 ianuarie 1938 este înaintat ca profesor fără catedră. De aici trece la Universitatea din Lille unde a fost însărcinat cu Catedra de Mecanica Raţională. Între anii 1943-1958 a fost profesor fără catedră la Facultatea de Ştiinţe a Universitatii din Rennes, ţinând cursuri de mecanică a fluidelor precum şi un curs special de calcul simbolic pe care 1-a completat mereu cu dezvoltări privind Teoria Modernă a potenţialului şi utilizarea practică a funcţiilor de o variabilă complexă. Pe timpul celui de-al doilea război mondial se află în serviciul Armatei Franceze lucrând într-un centru de cercetare de ştiinţe aplicate. În afară de însărcinările didactice din România şi Franţa şi conferinţele ţinute în SUA, în palmaresul său sunt trecute şi multe prelegeri la Paris şi Geneva tratând despre cercetări personale în domeniul mecanicii fluidelor, aplicaţii în fizica matematică etc. Din 1948 nu a mai publicat lucrări de matematici. Era un om cu mult tact, politicos şi manierat deschis şi amabil, avea o voce caldă de tenor care uimea printr-un repertoriu foarte bogat şi ales.
În 1956 s-a îmbolnăvit de astenie fiind spitalizat renunţând la post câteva luni. A revenit în învăţământ dar în ziua de 15 octombrie 1958, în timp ce era în vizită la un prieten, a suferit un atac de cord în urma căruia a decedat. Opera matematică a lui Florin Vasilescu priveşte domeniul analizei matematice, cel al mecanicei fluidelor şi al teoriei elasticităţii şi rezistenței materialelor. Are peste 60 de lucrări ştiinţifice, toate conţinând idei novatoare remarcate de cei mai buni specialişti ai lumii şi a lăsat în manuscris alte 11 lucrări de valoare. Opera de frunte în care pe timpul său nu a avut rival ştiinţific este aceea realizată în domeniul Teoriei Potenţialului.
Constantin Mitulescu
Comentariile sunt inchise.