Volumul de versuri „Dacă, dacă, dacă”, aparţinând lui Ion D. Vâlcea a văzut lumina tiparului în 2013 la Editura „Scrisul Prahovean” şi conţine peste 140 poezii în care cititorul întâlneşte o tematică ce corespunde în general preocupărilor cotidiene.
Titlul volumului este dat de poezia „Dacă, dacă, dacă”, creaţie ce reflectă fizionomia unei societăţi în care raporturile sociale cunosc mari dezechilibre.
(Dacă ai virtute, eşti socotit un prost/ Dacă eşti cinstit, în viaţă nu-ţi faci rost/ Dacă n-ai avere îţi pui poftele-n cui/ Dacă n-ai putere, nimic nu poţi să spui/…)
Parcurgând întregul volum, cititorul va sesiza faptul că multe din creaţiile lui Ion D. Vâlcea par comunicări deschise, autorul manifestând o sinceritate nealterată, mesajele sale fiind clare şi fără echivoc.
Fiind bun observator a împrejurărilor prin care a trecut, dar şi a situaţiei prezente, autorul ne înfăţişează tablouri lirice în care domină frământările semenilor săi, căutarea soluţiilor, speranţele înşelate de cei care îi conduc, mânia încă stăpânită etc. O astfel de imagine o întâlnim în poezia „Contraste” din care redăm următoarele versuri:
Suntem săraci dar avem vise/ Ce urcă în înalturi în spirală/ Cel mai bogat aici nu se suise/ Şi-i face săracului morală… Aşa e-n lume binele şi răul/ Dulcele e bun şi acru-i blestemat/ Săracul duce-n spate mai tot greul/ Da-n vise este cel mai bogat.
În acelaşi registru sunt şi poeziile: „Numai român să nu fii”, (Trăim o viaţă plină de-ntrebări/ La care acum răspunsuri nu găsim/ Mai greu e să trăieşti decât să mori/ Şi vrem mai repede să ne sfârşim…), „Dreptul la moarte”, „Şarpele la drum”, „Libertatea”, „Regrete”, „Povestea faptelor”, „Cum e lumea făcută”, „Realitatea şi percepţia”, „Liniştea tăcerii”, „Curajul corupţilor”, „A secat izvorul”, „Noul genocid”, „Piatra-n lac” etc.
Ion D. Vâlcea completează aceste creaţii cu altele ce au o tentă spirituală, un fel de refugiu în faşa greutăţilor şi nedreptăţilor. Un astfel de poem este intitulat „Noroc că avem preoţi” în care ne spune printre altele: „…De acolo din amvon ne dă speranţă/ Că viaţa asta aspră de pe acest pământ/ Se va preface într-o veşnică vacanţă/ De cum vom fi-ngropaţi într-un mormânt…/ Aceiaşi nuanţă au şi poeziile „Muzica sufletelor noastre”, „Destinul” şi altele.
În multe din poeziile lui Ion . D. Vâlcea, calitatea umană este tratată cu mare atenţie, căutând să descopere o parte din neajunsurile societăţii. Astfel de idee o întâlnim în creaţii precum „Cunoaşterea omului” (A trebuit să treacă secole întregi/ Ca să-nţelegi cum este omul structurat/ O veşnicie trebuie şi n-o să înţelegi/ Cum sufletul în om s-a strecurat/ Un adevăr îţi dă mereu fiori/ În lumea asta furibundă/ Cel mai puţin îţi ia ca să-l omori/ Ca să-l omori îţi ia doar o secundă…) La fel sunt şi poeziile „O vorbă bună”, „Mai mult”, Inimă, casă de suflet”, „Ochii, oglinda sufletului” şi altele.
În tot acest carusel de versuri care au o profundă conotaţie socială, Ion D. Vâlcea nu uită iubirea ca sentiment al trăirilor umane şi soarta efemeră a omului. În „Suflet pereche” autorul spune printre altele: …Tu m-ai trecut prin nopţi lungi de visare/ Cu muzici dulci ce se aud din aştrii/ Şi n-am putut să intru în uitare/ Păstrând în amintire ochii tăi albaştri…
Aceeaşi temă o întâlnim şi în „Toamna iubirii e în rai”, „Şi”, „Dă-mi” (Dă-mi ochii tăi să văd iubirea/ Dă-mi gândul tău să ascult tăcerea/ Dă-mi sufletul să-ţi cunosc firea/ Dă-mi buzele să ştiu ce-i mierea…), „Vei plânge”, „Aştept izvorul de lumină”, „Dilema”, „Din stele la stele”, „În doi”, „Anii”(Albiţi de vifore şi ploi/ Mai pâlpâie iubirea-n noi/ Şi inima ne mai tresaltă/ Gândind la cum a fost odată…) etc.
Soarta efemeră a omului apare în diferite viziuni lirice dintre care am ales câteva: „Două surori” (…Gândeşti acum încet cu creeru-obosit/ Două surori sunt viaţa şi cu moartea/ Ce se aleargă-ntr-una fără de sfârşit/ Cum se aleargă ziua şi cu noaptea)
„Suflet veşnic călător” (…Toţi cei vii, vom avea parte/ De o moarte dragii mei/ N-am deloc frică de moarte/ Doar de veşnicia ei), „Timpul”, „Hoinărind prin destin”, „Visez” etc.
Poeziile lui Ion D. Vâlcea par a fi tot atâtea pagini dintr-un calendar al vieţii ce pot fi trăite de oricine, înlesnind astfel înţelegerea valoroaselor sale mesaje.
Constantin Mitulescu
Comentariile sunt inchise.