Potrivit tuturor probabilităților, totul a început atunci când au vrut să știe cât vânat au doborât.
Foto: (c)
Ideea le-a venit recurgând la trasarea unor tăieturi în diverse materiale. Acum 20-30.000 de ani, pentru fiecare animal omorât se grava o linie, pe un os, pe scoarța copacilor sau pe o piatră, această tehnică fiind folosită vreme îndelungată. Utilizarea acestei metode a dus la concluzia că strămoșii noștri aveau capacitatea vizuală limitată, pentru că numărul semnelor gravate se oprea la 4. Această metodă nu permitea calcularea unor cantități mai mari. Începând de la numărul 4 totul devenea confuz, fiind nevoit să începi să socotești.
Selecția a venit mai târziu, când a început evitarea alinierii a mai mult de patru linii succesiv. Numărul 5 devenea 4 semne traversate de o bară. Pentru numărul 6 se adăuga o linie izolată. ''Obeliscul de la Luksor'' situat în Place de la Concorde din Paris ne arată că savanții egipteni au descoperit un alt principiu pentru a exprima numerele: pentru fiecare valoare decimală (unități, zeci, sute etc.) se utiliza un simbol diferit pe care-l repetau ori de câte ori era necesar.
Cifrele sunt un simbol grafic folosit pentru scrierea numerelor, primele cifre apărând la egipteni și la babilonieni. O serie de popoare din antichitate (grecii, fenicienii, evreii, sirienii) au folosit ca cifre literele alfabetului. În Evul Mediu s-au răspândit în Europa cifrele romane, utilizate și astăzi pentru a marca anul, capitolul la o carte sau un alt element de acest gen. Ele reprezintă litere : I = 1, V = 5, X = 10, L = 50, C = 100, D = 500, M = 1000.
În prezent se folosesc cifrele arabe, aduse în Europa, în secolul al X-lea, se pare din India. Ele s-au generalizat în Europa, începând cu a doua jumătate a secolului al XV-lea. Cifrele arabe sunt în număr de zece: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9.
Hieroglifele simbolizau cifra 4.622. Patru flori de lotus = 4 mii = 4.000, 6 spirale = 6 sute = 600, 2 U întoarse = 20 = 20, 2 bare la stânga = 2 unități = 2.
Hieroglifă, cuneiformă sau literară, numerotarea este aditivă. Ea atribuie un semn distinct unității la 10 și puterii de câte 10 repetând simbolul de câte ori este necesar.
Din totdeauna omul a exploatat ca instrument de calcul degetele, acestea reprezentând prima mașină de calculat. Cu cinci degete la fiecare mână s-a socotit un grup de 10. Anatomia celor două mâini a stat la originea bazei de 10 a sistemului metric. 10 mm fac 1 cm și așa mai departe. Cu timpul folosirea degetelor a permis tot soiul de calcule.
Totodată, cifrele reprezintă un semn tipografic folosit la tipărirea numerelor, a simbolurilor diferitelor operații matematice sau combinații ale acestora.
Așa cum atestă tăblițele de lut, descoperite la templele de la Suza și Uruk numerotarea a devenit scrisă, în anul 3000 îHr.
În anul 829, savantul Mohammad Ibn Musa (780-850) publica la Bagdad — centru intelectual islamic intens, un tratat de algebră în care recomanda comercianților cosmopoliți folosirea acestei noi notații și a metodei de calcul numită ''adunare''.
AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Marina Bădulescu)
Comentariile sunt inchise.