O CARTE DE REFERINȚĂ DESPRE MAREA UNIRE DE LA 1918

Media 1:28 pm - 30 decembrie, 2017 0

Ilustrându-și cu consecvență, din aproape în aproape, proiectul de demitologizare a istoriei naționale, distinsul profesor Lucian Boia a publicat în 2017, la editura Humanitas, cartea intitulată “În jurul Marii Uniri de la 1918, Națiuni, frontiere, minorități”.Tema demitologizării istoriei este dezbătută în profunzime în cartea “Istorie și mit în conștiința românească “, apărută tot la Humanitas în 1997 și retipărită, la intervale de timp, în șase ediții, ultima fiind cea aniversară, din 2017. Această carte a generat, de la apariția ei, controverse care au însemnat, în egala măsura, contestare și apreciere. Devine semnificativ să spunem că, după douăzeci de ani ideile, interpretările și viziunea istoricului își impun legitimitatea în istoriografia românească. Închizând paranteza, spunem cu convingere că împărtașim ideea d-lui Lucian Boia conform căreia “ ne trebuie în tot cazul o istorie europeană. România nu e o insulă, e o parte integrantă a unui ansamblu. Nu ne putem izola, nici în interpretarea istoriei, nici în modul cum ne raportăm la ziua de azi și de mâine. Dacă privim izolat crearea României Mari, riscăm să facem abstracție de evoluțiile globale și totul ni se pare minunat”.
În vremea anilor mei de studiu problema unității românești dintotdeauna mă emoționa și îmi sporea sentimentul patriotic aflând că la realizarea Marii Uniri au pus umărul dacii antici, ca mai apoi Mihai Viteazul să o înfăptuiască la 1600, pentru scurt timp, dar oferindu-se ca exemplu demn de urmat pentru generația de la 1918. Nu realizam că o asemenea interpretare era scoasă din contextul istoric și deficitară ca adevar istoric.
Cu o asemenea interpretare mitologizată, care a pătruns adânc în conștiința publică nu e greu de înțeles constatarea autorului: ” România este absentă în dezbaterea istoriografică europeană”. Domnul Lucian Boia este categoric atunci când arată că “ răspunderea o poartă cei care încă n-au aflat că istoria se face astăzi altfel,(…) nu reîncălzind la nesfârșit vechiul discurs naționalist”. Pentru a înțelege că istoria se face astăzi, altfel, cititorii se pot convinge lecturând această admirabilă carte. Nu vreau să se înțeleagă cumva, că, făcând istoria altfel, s-ar ignora sursele autentice, documentele. O istorie scrisă altfel este cea eliberata de complexele mitologice. În acest sens e util de reținut distincția pe care o face d-l Boia între “un “patriot” care își iubește națiunea și țara și un “naționalist “ care îi detestă pe ceilalți”.
Primul capitol al cărții intitulat Introducere : Uniți mereu? Evidențiază ideea că Marea Unire de la 1918 trebuie văzută în context european și nu mai puțin în contextul istoric al epocii, adică în contextul Primului Război Mondial și al prăbușirii imperiilor, concomitent cu procesul de constituire și afirmare a națiunilor.
Pentru înțelegerea complexității procesului istoric al epocii 1914-1918 , în care se afla și Romania, citatul acesta de pe pagina 5 a cărtii, merită evocat:”Pentru România, 1918 a fost un an ca nici un altul, anul când a pierdut războiul în chipul cel mai dezastruos cu putință. Dar și anul când a caștigat același război, în mod categoric, pur și simplu fiindcă aliații săi au ieșit invingatori. Anul când țara era cât pe ce să dispară, pierzându-și independența și fiind nevoită să cedeze Dobrogea și o bună parte a arcului munților Carpați ( Pacea de la București, mai 1918). Dar și anul când , prin trei unificări succesive ( Basarabia, aprilie 1918; Bucovina, noiembrie 1918; Transilvania ,1 decembrie 1918), s-a înfăptuit România Mare, toate ținuturile locuite majoritare de români ajungând să fie cuprinse între granițele țării.” și mai departe pe pagina 14: ”Totul a ieșit foarte bine, putea sa iasă însă cât se poate de rău.” Dar nu totul a ieșit foarte bine pentru toți și această realitate iși evidențiază nemulțumirile, iată, de un secol, si, după opinia istoricului, istoria nu s-a incheiat.
Capitolul Etnii și națiuni analizează structura etnografică a Europei, așa cum arată ea în preajma Primului Război Mondial după secole de evoluție și coagulare. Reținem complexitatea Europei Central–Răsăritene și de Sud–Est, cât și al Occidentului. Analiza se întemeiază pe date statistice preluate din recensămintele vremii și ilustrează procesul complex al formării națiunilor în contextul prăbușirii imperiilor.
Al treilea capitol al cărții, Țări și frontiere analizează procesul de constituire al statelor naționale distincte sau “completarea” celor deja existente. S-a afirmat în epocă, nu numai aparent, “dreptul popoarelor de a dispune de ele însele”, iar “criteriul de bază luat în considerare a fost apartenența etnică”. S-a invocat și dreptul istoric care a complicat destul de mult lucrurile.
Urmărind modelul cum au fost trasate frontierele în Europa, cu un secol în urmă, cititorul va ințelege complexitatea procesului și în egala măsură o anumită stare de provizorat. Primul Război Mondial nu rezolvase problemele, ci pregătise Europa pentru Al Doilea Război Mondial. De interes pentru lectură ramâne analiza dosarului româno-maghiar și constituirea României Mari.
În capitolul Minorități se analizează relația dintre statul național și minorități, problema care, pe cât de presantă era cu un secol în urmă, preocupă și agită spiritele și în prezent. Pentru rezolvarea problemei minorităților s-a recurs, în baza unor acorduri, la transfer de populație. Acest proces a fost o adevarată dramă pentru cei implicați, iar statistica este impresionantă. Statele–națiune vroiau să se purifice etnic, dar cu ce preț!
Istoria a demonstrat însă că purificarea etnică nu este o soluție. Nu pot lăsa deoparte, în prezentarea acestui capitol, problema tragică a evreilor, crematorizați, dacă-mi este permis termenul, în lagărele de concentrare organizate de naziști. în comparație cu acest genocid, deportările de populatie mai mențineau șansa supraviețuirii.
Prezentul are conotații imprevizibile pentru viitor. Internetul și telefonia mobilă au schimbat lumea. Europa nu va trasa noi frontiere, ci tinde să le volatilizeze pe cele prezente. Conceptul de națiune, funcțional într-o epocă, pare să–și estompeze conținutul.
Națiunile vor deveni minoritarii Europei. Fiecare în parte vom fi cetățeni europeni. Așa pare că va arăta viitorul, dar, la fel ca domnul Lucian Boia, nu am certitudinea că așa va fi. Cred că istoria dispune de mai multe scenarii.
Închei acest text cu un alt citat :”miza pentru noi toți, nu e trecutul , ci viitorul”, iar cartea aceasta ne ajută în acest sens.
Mulțumesc, Domnule Profesor!

VICTOR GAIDAMUT

Lasă răspuns »