O CARTE DE ISTORIE RECENTA

Media 6:28 pm - 12 aprilie, 2018 0

În contextul manifestărilor dedicate Centenarului Marii Uniri, vreau să nu pierdem din vedere cultivarea interesului cititorilor pentru cunoașterea istoriei recente, respectiv pentru cunoașterea în detaliu a comunismului romănesc. În acest sens propun acest comentariu despre cartea Doamnei Andrea Dobeș, intitulată  ILIE LAZAR-consecvența unui ideal politic, o ediție jubiliară, apărută în 2015, la 120 de ani de la nașterea celui evocat.

Cartea, editată de Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului și al Rezistenței, și tipărită de Editura Fundației Academia Civică, este, în egală măsură, o recuperare istoriografică a acțiunilor politico-cetațenești ale lui Ilie Lazar și, prin aceasta, un omagiu binemeritat al posterității. Autoarea valorifică o bogată bibliografie și structurează textul cărții în șase capitole, în care ilustrează, din aproape în aproape, cronologia vieții și activității politice a fostului activist țarănist. Citind cartea poți observa o reușită interferență dintre istoria mare si istoria mică, individuală, modul în care Ilie Lazăr și-a asumat implicarea politică și cetățenească într-un context istoric frământat, în care s-a înfăptuit Marea Unire de la 1918.

Cine a fost, așadar, Ilie Lazar? A fost un fiu al Maramureșului. S-a născut la 12 decembrie 1895, în comuna Giulești de pe Valea Marei, într-o familie cu tradiție nobiliară. Descendent a șapte generații de preoți, Ilie Lazăr își onorează tradiția genealogică și, după susținerea cu distincție a examenelor academice la Universitatea Clujeană, devine doctor în științe juridice. Înaintea lui, cel care a întrerupt tradiția preoțească, a fost tatăl său, Andrei Lazăr, absolvent al Academiei de Drept din Oradea.

În timpul primei conflagrații mondiale, Ilie Lazăr este convocat în armata austro-ungară. Înțelegând că interesele românilor din Transilvania erau ignorate, tânărul dezertează din armată și se implică în viața politică. La 23 de ani, Ilie Lazăr era cel mai tânar dintre cei 1228 de delegați oficiali care s-au întrunit în Sala Unirii din Alba-Iulia, la 1 decembrie 1918, pentru a proclama unirea Transilvaniei cu Patria Mamă. La 14 decembrie 1918 făcea parte din delegația românilor transilvăneni care prezenta guvernului român de la București Rezoluția de Unire a Transilvaniei cu România. Pentru acțiunile sale curajoase în favoarea Unirii, a fost decorat cu medalia Coroana României în grad de Cavaler. În 1923 se stabilește în București în calitate de avocat. Implicându-se în politică, ca membru al Partidului Național Tăranesc, s-a bucurat de aprecierea și susținerea lui Iuliu Maniu, iar la alegerile din 1928 devine deputat de Maramureș. Ca parlamentar s-a exprimat consecvent, pentru  apărarea democrației și pentru promovarea politicilor de modernizare  a țării.

Andrea Dobeș evocă aplicat parcursul politic al lui Ilie Lazăr, raportându-se permanent la bibliografia consultată.

Anul 1946, an electoral, manipulat cu diabolism politic de către comuniști, a însemnat încheierea carierei politice a Marelui Unionist. Arestat la 27 mai 1946, va fi judecat împreună cu liderii țăraniști, în cadrul unui proces trucat și condamnat la 1 noiembrie 1947, la 12 ani temniță grea, 5 ani degradare civică, confiscarea averii și 50.000 lei cheltuieli de judecată, pentru complot și încercare de trecere frauduloasă a graniței. A executat condamnarea la penitenciarele Galați, Sighet,  Râmnicul-Sărat și în coloniile de muncă Culmea și Periprava.

În 1964, anul în care a fost eliberat, eram student la Universitatea din Cluj, dar nu știam nimic despre drama acestui mare om. Citind cartea Doamnei Andrea Dobeș, am aflat că Ilie Lazăr a avut un dosar de supraveghere informativă timp de 17 ani, numărând, nici mai mult, nici mai puțin, decât 7296 de file.

În acest an aniversar al Centenarului Marii Uniri, am aflat că la Muzeul Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet, s-a organizat și poate fi vizitată, Expoziția “Generația Unirii, victima represiunii comuniste”. Această expoziție este o extensie a proiectului  inițiat în 2005 de către Romulus Rusan, fostul director al Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului, cu titlul “Generația Unirii exterminată în Gulagul românesc”.

Pe cele 28 de panouri ale expoziției pot fi lecturate, în limba română și limba engleză, fișele de prezentare a celor 45 de personalități marcante, implicate în procesul de unificare a Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat. Printre cei evocați în această expoziție este și Ilie Lazăr.

Animat de bucuria de a vedea istoria recentă devoalată de clișeele ideologiei comuniste, exprim convingerea că cititoriivor înțelege contextul istoric contradictoriu și, nu mai puțin, ciudat al aniversării Centenarului Marii Uniri, marcat parcă și de un proces de auto-subminare identitară.

Andrea Dobeș a realizat o carte de referință despre istoria noastră recentă, aducând în prim plan personalitatea omului politic Ilie Lazăr, iar mărturisirea lui, din iunie 1974, rămâne o lecție de demnitate pentru clasa politică actuală. O readuc în atenția cititorilor, în finalul acestui comentariu: “În activitatea mea publică m-am atașat de cei mai aleși fii ai neamului, pe care n-am înțeles să-i trădez, ci să-i urmez cu credință, dragoste și devotament, până la moarte. N-am înțeles să parvin în viața publică prin trădări, oportunisme și alte manevre, decât prin omenie”.

Nu mai am nimic de adăugat.

 

​​​​                                                                Victor GAIDAMUT

Lasă răspuns »