Munca patriotică – teza de doctorat!

Media 8:26 am - 12 aprilie, 2017 0

Victor GaidamutÎn colecția Universitas, seria Theologia Socialis, a editurii Școala Ardeleană din Cluj-Napoca a apărut în 2015 o carte de cercetare sociologică aplicată, semnată de tânărul cercetător Valeriu Antonovici.
Această cercetare avea să-i aducă cercetătorului titlul de Doctor.
Altfel spus cartea intitulată Munca patriotică, cu subtitlul Radiografia unui ideal falsificat, reprezintă teza sa de doctorat.
Întâia mea curiozitate a fost să văd în ce context bibliografic a fost elaborată această lucrare, eu fiind unul implicat în „aventura” muncii patriotice, împreună cu elevii mei și nemulțumit de consecințele acestei prestații, am sesizat, până la vârf, situația, dar rezolvarea ei s-a amânat sine die…, până când Revoluția din 1989 i-a anulat actualitatea.
O nedumerire pe care țin s-o exprim se referă la faptul dacă în comunism, cu această temă de cercetare, s-ar fi putut obține un doctorat!
Dar, cum nu această nedumerire constituie obiectul textului nostru, să revenim la raportarea bibliografică a cărții.
Viitorul Doctor Valeriu Antonovici a lecturat 214 lucrări de autori români și străini, 5 ziare și reviste din perioada 1970-1989 în care munca patriotică era interpretată și elogiată politic, și 8 volume de Documente și publicații ale PCR. Dacă mai facem mențiunea că această impresionantă bibliografie se regăsește invocată în textul cărții, și evidențiată în 381 trimiteri din subsolul paginilor, veți accepta, împreună cu mine, că despre această carte ca și despre comunism „nu putem vorbi … la colt de stradă”, reiau parțial exprimarea autorului pusă ca titlu unui film documentar despre locuri memoriale.
Un Cuvânt înainte precede textul cărții și lectura lui ne lămurește pe deplin despre convingerile autorului în realizarea demersului său de cercetare.
Precizarea că această carte „ nu este o „judecată” a comunismului și nici o intenție de a critica și justifica trecutul sau prezentul” invită la o atitudine de relaxare, înțelegere și chiar la bunăvoința, la citirea ei. Ca să judeci sau să critici o problemă, un fenomen, o condiție preliminară este să cunoști și să înțelegi în datele esențiale despre ce este vorba, iar cei care vor citi cartea sunt ajutați să înțeleagă „ce a însemnat viața cotidiană în comunism, care este diferența dintre memorie și istorie, dintre discursul oficial, documentele de arhivă și memoriile participanților direcți la anumite evenimente…”
Cartea aceasta își propune să răspundă la doua întrebări pe care le aducem în atenția cititorilor:
1. Ce a însemnat munca patriotică pentru cei care au trăit în comunism? și
2. Care mai sunt efectele ei astăzi?
Răspunzând la aceste întrebări, autorul ne propune propria sa evaluare a cărții afirmând că „acest studiu nu este unul ideologic, istoric, politic, juridic și nu este nici măcar o monografie, ci o analiză antropologică a unui fenomen care a însoțit toată perioada de construire a socialismului în România.” Altfel spus, cartea ne prezintă omul, cetățeanul trăitor în comunism, cel care construia societatea socialistă multilateral dezvoltată și era îndemnat să creadă că va construi și societatea comunistă, visul de aur al omenirii, acel om care, cu siguranță, se regăsește la lectură în textul cărții, implicat într-un sistem de determinare socială, economică, culturală și, nu mai puțin, ideologică și politică, astăzi revolut. Același cititor, care se regăsește în substanța cărții, va înțelege că era programat, prin practicarea muncii patriotice, și nu numai, să devină omul nou într- un alt moment al istoriei, iar convingerea autorului, ca și a noastră, este că „omul nou, încă bântuie societatea de astăzi” și am lungi, peste măsura, acest comentariu dacă i-am analiza prezența în administrație, economie, cultură, politică, parlament.
Rămâne de reținut și apreciat speranța autorului „că acest studiu va aduce o imagine mai clară asupra perioadei comuniste și asupra a ceea ce s-a întâmplat după data de 22 decembrie 1989.”
După Cuvânt-ul înainte, ale cărui semnificații le-am evidențiat mai sus, urmează o Introducere, la fel de interesantă şi utilă pentru cititori. Vor afla că acest concept de muncă patriotică a fost creat de Lenin și preluat și aplicat cu consecvență de țările satelit ale Imperiului sovietic. Interpretarea conceptului are o semnificație care trebuie reținută.
Dacă la început apărea în exprimarea de muncă „voluntar-patriotică” pe parcurs particula voluntar a fost abandonată, iar cuvântul patriotică era încărcat de semnificații educative și politice. Ca formă de implicare socială a cetățenilor, prin acest tip de muncă sau realizat importante obiective economice de la Bumbești-Livezeni și Agnita-Botorca, la Canalul Dunăre-Marea Neagră și să nu uităm implicarea cetățenilor, armatei și elevilor în campaniile de toamnă de strângere a recoltei.
Cercetarea lui Valeriu Antonovici are în vedere ultimii 20 de ani din existenta dictaturii și a realizat-o pe baza interviului iar analiza acestora a facut-o printr-o contextualizare economică, juridică, ideologică și nu mai puțin educativă, specifică cadrului istoric. Cercetarea acestora confirmă observația că aceiași realitate a fost percepută subiectiv, fiecare intervievat situându-se într-o realitate proprie față de care exprimă o evaluare proprie iar acest fapt devine o provocare pentru cititori.
Modul în care „munca patriotică a fost un element de bază în fixarea unei memorii identitare” și cum intervievații sunt contemporani cu noi, și evocă un trecut încheiat, raspunsul lor implicând atât trecutul cât și prezentul și viitorul ca elemente ale unui discurs identitar, studiul oferă și o imagine a situării intervievaților în prezentul postdecembrist.
Conținutul cărții este structurat in 6 capitole, fiecare capitol provocând la un comentariu separat.
Numai evocarea titlurilor acestor capitole avertizează asupra temeiniciei lucrării: Metodologie, teorie și întrebări de cercetare, Memorie versus istorie, Context și identitate, Identitate și cotidian, Cotidian, memorie și istorie, Previziuni și studiu generațional, propunând și Concluzii finale.
Pe ultima copertă a cărții , distinsa Mihaela Miroiu afirmă: „După știința mea, această carte este prima analiză politologică și sociologică deopotrivă a muncii patriotice în comunism” iar „ filtrarea temei prin memoria personală a subiecților umple explicațiile de viață și de consistență.” Subscriem și pentru următoarea apreciere:
„Cartea este utilă politologilor, istoricilor, sociologilor, economiștilor și de ce nu, publicului larg. Valeriu Antonovici are o scriitură bună, omenească, plăcută, care face lectura prietenoasă indiferent de specialitatea cititorilor.”
În ce mă privește, o spun cu certitudine, Munca patriotică este o lucrare care-i onorează lui Valeriu Antonovici, într-un mod profesional de excepție, titlul de doctor. În afară de laude și felicitări nu mai am nimic de adăugat în acest comentariu.

Victor GAIDAMUT

Lasă răspuns »