Inedite Amintiri din copilarie din ,,epoca de aur’’

Media 8:37 am - 28 martie, 2017 0

copertaEditura Curtea Veche Publishing a tiparit, in 2016, cartea cu titlul ,,TOT INAINTE’’, si cu subtitlul Amintiri din copilarie, care duce cu siguranta, pe potentialii cititori, cu gandul la amintirile marelui humulestean, ca si la propria lor copilarie.
Cu alte cuvinte, tematica evocarii amintirilor din copilarie se imbogateste cu o noua carte, care, prin firescul lucrurilor vorbeste de un trecut recent, pus sub semnificatia, cine nu-si mai aduce aminte, a salutului pionieresc ,,Tot inainte’’ elaborat de grijuliul partid comunist fata de copiii tarii si pus in opera educativa de Organizatia Nationala a Pionierilor.
Aceasta carte insumeaza 20 de interviuri cu tot atatea personalitati care si-au trait copilaria in epoca de aur, iar in prezent sunt nume relevante in spatiul cultural romanesc si, privind inapoi fara manie, reconstituie, prin rememorare, in datele ei esentiale si semnificative, propria copilarie. Se recupereaza, in fapt, o memorie generationala.
Copilaria este o experienta individuala, dar cititorul va avea frumoasa surpriza de a cunoaste douazeci de copilarii, evocate se intelege de douazeci de voci autentice.
Nu este lipsit de interes sa informam ca aceasta carte editata de doi tineri cercetatori, Dr. Simona Preda si Dr. Valeriu Antonovici, se bucura de o prefata semnata de distinsul istoric Dr. Adrian Cioroianu, care incearca sa raspunda la intrebarea, nu lipsita de semnificatie, daca generatia pe care o reprezinta a fost o generatie indoctrinata, debusolata sau nefericita, concluzia istoricului este exprimata astfel: ,,Nu, n-am fost nici indoctrinati, nici debusolati, nici nefericiti”.
In ce ma priveste o spun cu toata convingerea, ca, numai prin lectura cartii, cititorii pot aprecia daca concluzia de mai sus, este in totalitate adevarata.
Al doilea text, care precede continutul cartii, este semnat de Simona Preda si are titlul: Introducere. Incursiuni in copilarie..
Aflam astfel ca scopul interviurilor, si reunirea lor intr-o carte, a fost ,,recuperarea memoriei, a trairilor, a amintirilor’’ celor intervievati, care au trait intr-un context istoric unde ,,propaganda sistemului a functionat si a imprimat anumite trasaturi in viata si dezvoltarea fiecaruia”. Simona Preda este constienta ca un asemenea demers implica o ,,dificultate maxima’’ care se regaseste ,,in capcana de a-ti interpreta lucrurile si trairile din trecut printr-o grila(…) de analiza, de decriptare pe care ai dobandit-o mai tarziu’’.
Cu alte cuvinte, precizeaza autoarea ,,exista riscul de a ne intoxica puritatea amintirilor- in functie de lecturile ulterioare, de finalitatea regimului, de discutia cu adultii…’’
Impartasim aceasta interpretare, stiind ca ne aflam in spatiul istoriei orale, si, in acest context, ,,cum am fost noi cu adevarat, cu bune si mai putin bune, este imposibil de recuperat’’. Ramane de interes sa mai retinem si aprecierea: ,,tine de jocul si legile istoriei sa avem despre trecut doar interpretari, chiar si atunci cand vine vorba despre propria noastra persoana’’.
Cartea aceasta face parte dintr-un proiect in care este implicat si un film documentar, iar Valeriu Antonovici semneaza textul cu titlul: Filmul, metoda de scriere a istoriei emotionale.
Urmand retetele de lucru ale antropologiei vizuale, cei doi editori au finalizat un ,,film-reper si o carte de marturii’’, avand ca agent provocator de dialog, daca pot sa ma exprim astfel intrebarea: Ce a insemnat a fi copil in communism?, intrebarea implicand momentele semnificative ale copilariei, anii de scoala, vacantele, pionieratul, lecturile, limbajul dublu, munca voluntara, participarea la evenimentele de propaganda politica, proiectia viitorului.
Sa retinem si faptul ca initiativa lor nu a stat sub imperiul unor ,,idei preconcepute, concluzii gata scrise sau directii de indrumat intervievatii ’’ceea ce imi pare ca o distinctie profesionala deosebita.
Raspund, la intrebarea de mai sus, sapte sciitori, trei istorici, trei publicisti, un critic de arta, un inginer, un coregraf, un regizor, un politolog, un diplomat si un critic literar. Am mentionat doar profesiile convins fiind numai si asa, ca,voi provoca interesul cititorilor.
Am citit cartea cu interes, dar, totodata, si cu strangere de inima. Copilaria mea este anterioara anilor 1960-1970-1980, ani de relativa relaxare a dictaturii, si este marcata de evenimente dramatice, ca sa nu amintesc decat marea deportare din 1951.
Marturisirile pe care le fac cei intervievati scot in evidenta dimensiunea magica a copilariei din perioada cand nu constientizau ca erau supusi unui regim de educatie, care avea ca finalitate formarea omului de tip nou.
Marturisiri de felul: ,,Eu n-am copilarit in timpul comunismului, ci in timpul copilariei mele…’’, ,,Si mirosea a mere coapte si a lana tigaie’’… ,,N-am avut niciodata constiinta alternativei ’’, ,,Am aut o copilarie fericita si cred ca asa ar fi fost indiferent cine era la putere…’’, ,,Calatoream pe deasupra lumii, pluteam pe deasupra tuturor relelor, nu vedeam minciuna, ipocrizia, rautatea sau invidia…’’
,,Aveam cusuta o cruciulita in haina, in captuseala…’’, ,,Eram fascinat de Ulise…’’, sunt nu numai emotionante ci si pe deplin sugestive pentru a intelege esenta magica a copilariei. Ca recuperare a memoriei recente, cartea prezinta interes pentru istorici, dar prin potentialul ei magic privind copilaria se doreste citita de cat mai multi. Subscriu ideii ca, peste timp, copilaria ramane frumoasa, chiar daca timpurile au fost urate, iar editorilor toata lauda.

Profesor Victor Gaidamut

Lasă răspuns »