In memoriam – Deportații în Bărăgan

Media 11:58 pm - 17 septembrie, 2017 0

Gabriel DinuPosibil acesta să fie titlul expoziției ce va  fi organizate de către Muzeul Dunării de Jos în colaborare cu Muzeul Municipal Călărași în luna octombrie. Fenomenul deportării este un episod din istoria recentă foarte puțin cunoscut marelui public. Prin inițiativa unor tineri cercetători ai istoriei, acest fenomen începe să fie scos la suprafață. Din fericire încă mai există supraviețuitori ai acestui Gulag românesc, reconstituirea făcându-se prin prisma și cu ajutorul memoriei acestora. Deși foștii deportați au început să se constituie în asociații imediat după 1990, istoria deportării nu este cuprinsă încă în manualele de istorie. Conform estimărilor, în noaptea de 17-18 iunie 1951, chiar de Rusalii au fost dislocate forțat un număr de 12791 de familii, respectiv peste 40000 de persoane. La momentul deportării forțate în Câmpia Bărăganului, acești oameni locuiau pe raza actualelor județe: Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți. Această zi poartă în istoria recentă numele de Rusaliile negre. Deoarece foarte mulți deportați au fost duși pe raza actualului județ Călărași, a existat interes din partea cercetătorilor de a se aduce la cunoștința publicului amintirile supraviețuitorilor acestui trist și tragic eveniment întâmplat pe raza județului nostru.

Reamintim aici si cartea Deportații din Bărăgan: AMINTIRI din Siberia Românească-având ca editori pe  Claudia Florentina Dobre și Valeriu Antonovici. Este vorba de un volum bilingv româno-englez, din dorința de a fi promovat și pentru publicul din alte țări. Recenzia mea despre această carte poate fi găsită aici: http://www.ecreator.ro/critica-literara/4425-deportatii-in-baragan-marturii-din-infern.html .

În această carte ne sunt prezentate amintirile celor care au poposit pe meleagurile călărăsene prin deportarea forțată din anul 1951.

Luna viitoare la Muzeul Dunării de Jos va avea loc o expoziție  dedicată deportaților în Bărăgan, expoziție de fotografii din colecțiile supraviețuitorilor acestui cataclism istoric.

Am avut onoarea să particip la una din zilele de documentare a echipei de la Muzeul Dunării de Jos, echipă coordonată de Ani Topârceanu. Ne-a însoțit și domnul profesor Victor Gaidamut, fost profesor de limba română la Liceul Agricol Călărași, fost director la Liceul Auto Călărași-fost deportat.

Victor GaidamutÎn foto domnul Victor Gaidamut cu ocazia lansării la Călărași a cărții-Deportații în Bărăgan: AMINTIRI din Siberia Românească.

Domnia sa a fost deportat in satul Olaru. Este primul intervievat în volumul menționat mai sus. În prezent este pensionar și mentor pentru tinerii cu înclinații artistice în cadrul Cenaclului Phoenix Călărași.

Domnului Victor Gaidamut îi datorez onoarea și privilegiul de a însoți echipa Muzeului Dunării de Jos în această zi de documentare!

Ne-am oprit la Grădiștea unde a existat in perioada deportării satul Ezerul. Aici din păcate placa memorială ridicată în memoria victimelor deportării a dispărut în anul 2012, odată cu instalarea actualului primar Constantin Corbu.Parcă trăim în alt film. Așa cum naziștii și staliniștii puneau pe foc carțile incomode, așa  la Grădiștea a dispărut această placă memorială, probabil din dorința de a fi uitate faptele trecutului, dar mai ales că această placă a fost ridicată în fața primăriei de aici pe timpul mandatului altui primar. Este vorba de fostul primar Iancu Florian, rămas în memoria colectivă sub numele de Nea Florică. Într-o perioadă, acesta fiind cel mai longeviv primar din țară. Motivația primarului actual ne face să zâmbim. Placa comemorativă ridicată de Asociația Deportaților din Bărăgan -1951 avea un colț spart și au dus-o într-o magazie, iar primăria nu are bani pentru recondiționarea ei. Motivația este de fapt o minciună. Bănuim că recondiționarea colțului spart, dacă așa ar fi, nu costă mai mult de câțiva zeci de lei. Și în orice caz dacă nu dispunea primăria de suma aceasta, se putea apela la unul din oamenii de afaceri care-și desfășoara activitatea în Grădiștea pentru a rezolva acest lucru printr-o sponsorizare. Plecăm din Grădiștea cu un gust amar. E gustul ăla când realizezi că maimuțele nu au coborât încă din copac, sau dacă au coborât, au făcut-o direct în mașini pe care habar  n-au să le conducă.

gradisteaGrădiștea: Am fotografiat un volum din cartea: Deportații în Bărăgan: AMINTIRI din Siberia Românească pe soclul unde ar fi trebuit să fie și placa comemorativă.

Conform statisticilor în satul nou Ezerul,care a fost amplasat în apropierea actualei comune Grădiștea, au fost aduse cam 500 de familii. Din păcate în anul 2017, pe raza comunei Grădiștea nu mai există supraviețuitori din familiile celor deportati.

Plecăm din Grădiștea spre bucuria angajaților de la primărie care își faceau de lucru mai mult prin fața primăriei în timp ce noi am fotografiat niste cărți dedicate fenomenului deportării pe soclul unde a fost placa memorială dispărută.

Lucruri demne de semnalat găsim la Dor Mărunt. Aici în satul Dâlga aparținând comunei Dor Mărunt, găsim biserica ridicată chiar în perioada deportării. Prin munca atât a persoanelor dislocate din Banat cât și a localnicilor în acea perioadă. O biserică ce găzduiește în curtea sa  o placa memorială ridicată în memoria deportaților în aceste locuri. Găsim la biserică localnici mândrii să ne povestească acel fragment de istorie a locului lor natal. Preotul deși foarte tânăr și venit de curând aici este fericit că păstorește un asemenea loc. Aici pe lângă placa memorială, la biserică exista și o carte dedicată memoriei deportaților în aceste locuri.

dalgaDâlga: Placa comemorativă dedicată deportării, amplasată în curtea bisericii și cartea dedicată deportaților din Dor Mărunt.

Din fericire la Dâlga exista semne concrete ale satelor noi construite de către deportați. Am găsit chiar dispensarul construit de ei în acea perioadă. Acum din păcate acest dispensar este doar o clădire părăsită cu geamurile sparte într-un loc plin de bălării. Tot în Dâlga am găsit și câteva case construite în perioada deportării. Unele dintre ele sunt părăsite, altele din fericire au fost recondiționate și sunt încă locuite.

dispensarFostul dispensar din Dâlga construit de către deportați și o casă tot din perioada dislocărilor forțate în Bărăgan

La Dâlga am ajuns la familia Chirman. Chirman Petre este fiul unui deportat din Banat, care după anularea domiciliului forțat în 1956 a ales să rămână în localitatea Dâlga. Domnul Chirman Petre este fost elev al Liceului Agricol din Călărași, locuiește în Dâlga și este om de afaceri în domeniul exploatărilor agricole. Sora domniei sale locuiește în casa ridicată de părinți în perioada deportării. La familia Chirman, muzeograful Ani Topârceanu  de la Muzeul Dunării de Jos a descoperit fotografii din perioada 1951-1956  perioadă care face obiectul expoziției programate în octombrie la Călărași în parteneriat cu Muzeul Municipal Călărași.

casa dalgaCasa din Dâlga unde locuiește și acum familia Chirman.

Ultima localitate vizitată în această zi de documentare a fost localitatea Drajna. În localitatea Drajna Nouă la inițiativa si îndemnul preotului Marian Mihail, deportații din Dropia s-au constituit în urmă cu 4 ani într-o asociație a deportaților din Dropia. Din spusele preotului Marian Mihail, care păstorește enoriașii din zonă de peste 18 ani, această idee i-a venit prin prisma faptului că puțini dintre deportați mai sunt în viață, domnia sa îndemnându-i pe supraviețuitori să aducă în conștiința publică cele trăite de aceștia în perioada deportării în Bărăgan. Aici în fiecare an foștii deportați în Bărăgan se întâlnesc fie în ziua de 17 iunie, fie în cea de 18 iunie, spre a comemora evenimentul Rusaliilor negre din iunie 1951. Nu știm dacă și în alte localități unde au fost deportați în Bărăgan există anual asemenea comemorări, dar inițiativa de la Dropia poate fi un exemplu și pentru alte asociații ale deportaților în Bărăgan.

DrajnaDrajna Nouă: Monument ridicat în memoria deportaților de la Dropia în incinta bisericii.

În concluzie este de dorit că  viitoarea expoziție dedicată  deportărilor forțate în județul Călărași să genereze atenție din partea publicului și a factorilor locali. Iar colaborarea dintre cele două muzee: Muzeul Dunării de Jos și Muzeul Municipal Călărași se va concretiza într-o expoziție de prestigiu, climatul socio-cultural călărăsean resimțind nevoia de asemenea evenimente de substanță.

Bibliografie:Wikipedia-Deportările în Bărăgan

Gabriel Dinu

Lasă răspuns »